Taxa auto 2025: o povară necesară sau o măsură insuficientă?
Într-o lume în care poluarea devine o amenințare existențială, iar schimbările climatice își fac simțită prezența cu o intensitate crescândă, România se află în fața unei dileme profunde: cum să echilibreze nevoia de mobilitate cu imperativul protecției mediului? Introducerea unei noi taxe auto, menită să descurajeze utilizarea vehiculelor vechi și poluante, pare să fie răspunsul guvernului la această provocare. Dar este aceasta soluția ideală sau doar o altă încercare de a masca problemele structurale ale parcului auto național?
Un parc auto învechit: simptom al unei economii stagnante
Statisticile sunt grăitoare: vârsta medie a mașinilor din România este de 14,9 ani, situându-se mult peste media europeană de 12,3 ani. Aproximativ 75% dintre vehiculele înmatriculate au peste 11 ani, iar două milioane dintre acestea depășesc venerabila vârstă de 20 de ani. Aceste cifre nu sunt doar un indicator al preferinței pentru mașinile second-hand, ci și o reflectare a unei economii care nu reușește să susțină achiziția de vehicule noi pentru o mare parte a populației.
În acest context, taxa auto 2025 se dorește a fi un instrument de descurajare a importului și utilizării mașinilor vechi. Însă, fără o strategie coerentă și măsuri complementare, aceasta riscă să devină o povară suplimentară pentru cetățenii deja afectați de dificultăți economice.
Programul Rabla: o soluție insuficientă?
Directorul Dacia, Mihai Bordeanu, a subliniat recent că programul Rabla, deși util, nu atacă rădăcina problemei. Comparând situația cu o inundație în casă, el a explicat că scoaterea apei fără a repara țeava spartă nu rezolvă problema. În mod similar, Rabla stimulează achiziția de mașini noi, dar nu reușește să elimine vehiculele foarte vechi din circulație. Este nevoie de măsuri mai drastice și mai bine gândite pentru a limita importul de mașini second-hand și pentru a încuraja o tranziție reală către un parc auto mai modern și mai puțin poluant.
Taxa auto: între necesitate și echitate
Deși detaliile exacte ale noii taxe auto nu au fost încă stabilite, intenția este clară: descurajarea achiziției și deținerii de vehicule vechi și poluante. Cu toate acestea, rămâne întrebarea dacă această măsură va fi implementată într-un mod echitabil. Cum vor fi afectați cei care nu își permit să achiziționeze o mașină nouă? Va exista un sprijin real pentru aceștia sau vor fi lăsați să suporte povara unei politici care îi penalizează pentru circumstanțele lor economice?
În plus, succesul unei astfel de taxe depinde de voința politică. După cum a menționat Bordeanu, „singurul lucru care lipsește este decizia politică”. Fără un consens clar și fără o strategie bine definită, această inițiativă riscă să rămână doar o altă promisiune neîmplinită.
România și Europa: un decalaj alarmant
Comparativ cu alte țări europene, România se află într-o poziție precară. Grecia, cu o medie de vârstă a parcului auto de 17,3 ani, și Estonia, cu 16,6 ani, sunt singurele țări care depășesc România în acest clasament al învechirii vehiculelor. Totuși, aceste statistici nu ar trebui să fie un motiv de consolare, ci un semnal de alarmă. Într-o Europă care se îndreaptă rapid către vehicule electrice și politici de mobilitate durabilă, România riscă să rămână în urmă.
Un viitor incert
În absența unor detalii clare despre modul în care va fi implementată taxa auto 2025, rămân multe întrebări fără răspuns. Ce vehicule vor fi vizate? Care va fi cuantumul taxei? Și, cel mai important, cum va fi asigurată echitatea socială în aplicarea acestei măsuri? Cert este că România trebuie să ia măsuri urgente pentru a moderniza parcul auto și pentru a reduce impactul asupra mediului. Însă, fără o abordare holistică și fără sprijin real pentru cetățeni, această inițiativă riscă să devină doar o altă povară pentru cei deja vulnerabili.
