Cazul care zguduie din temelii încrederea în justiția română capătă noi dimensiuni odată cu apariția unor informații despre averi inexplicabile, conexiuni directe cu secta pseudoștiințifică Gardner și o rețea de protecție care se întinde de la Oradea până la Înalta Curte de Casație și Justiție. Magistrați promovați brusc, decizii aberante, probe falsificate, copii abuzați și o conspirație instituțională bine înrădăcinată – toate sub umbrela unei justiții care își protejează propria castă cu prețul distrugerii unor familii nevinovate.
MIHAIL UDROIU: JUDCĂTORUL PROMOVAT ÎN TIMP RECORD PENTRU A GARANTA MUȘAMALIZAREA
Promovarea fulgerătoare a lui Mihail Udroiu la ÎCCJ după ani întregi de eșecuri la examene a trezit suspiciuni încă de la început. Într-un sistem în care promovările sunt rare și presupun un parcurs profesional impecabil, Udroiu a fost catapultat brusc în elita magistraturii exact la timp pentru a primi recursul în casație al familiei condamnate de Antik Levente și Țarcă Gabriela. Coincidență?
Fiul său, Marc Udroiu, era coleg de clasă cu copilul victimei, fapt ce generează un conflict de interese evident, ignorat cu bună știință. Recuzarea nu a avut loc, iar cazul a ajuns pe mâinile unui magistrat despre care presa și specialiștii afirmă că ar face parte dintr-o rețea de magistrați promovați strategic pentru a proteja decizii controversate.
DELIA UDROIU-LUCIAN: MAGISTRAT CU DECIZII FAVORABILE CORUPȚILOR ȘI UN STIL DE VIAȚĂ DE LUX
Soția lui Mihail Udroiu, judecătoarea Delia Udroiu-Lucian, nu este mai prejos. Cunoscută pentru decizii care au dus la anularea probelor în dosare de corupție, aceasta se numără printre magistrații observați în contexte de viață opulentă, afișând genți Hermès Birkin și alte simboluri ale unui stil de viață ce ridică întrebări legitime privind proveniența fondurilor.
Decizia sa din 14 martie 2025, prin care a anulat probatorii într-un dosar de luare de mită al unor polițiști de frontieră, vine în contradicție directă cu o decizie anterioară a judecătoarei Crina Muntean, ceea ce alimentează suspiciunea că există un model sistemic de protejare a corupților.
ANTIK ȘI ȚARCĂ: CONDAMNARE PE BAZA UNEI PSEUDOȘTIINȚE CONDAMNATE INTERNȚIONAL
Judecătorii Antik Levente Farkas și Țarcă Gabriela Ana, de la Curtea de Apel Oradea, au pronunțat în 2024 o decizie penală în care au condamnat doi părinți pentru “rele tratamente asupra minorului” folosind conceptul de alienare parentală — o teorie creată de Richard Gardner, cunoscut pentru opiniile sale în favoarea pedofiliei.
Într-o formulare juridică schizofrenică, instanța admite că alienarea parentală nu este infracțiune, dar continuă totuși cu condamnarea. Mai mult, decizia ignoră Legea nr. 123/2024, care interzice utilizarea acestei teorii în context penal. O sfidare deschisă a legii, în numele păstrării unui precedent periculos pentru viitoare dosare similare.
DANA DIUGAN ȘI ALIN TUDUCE: EXECUTANȚII CARE AU FALSIFICAT PROBELE
Polițiștii Dana Diugan și Alin Tuduce sunt elementele de teren ale acestei rețele. Diugan a modificat ordonanța de începere a urmăririi penale, adăugând ilegal un al doilea inculpat. Tuduce a sustras documente esențiale din dosar și a participat la falsificarea probelor.
În mod previzibil, în loc de anchetă, Diugan a fost promovată la conducerea Poliției Băile Felix – o recompensă pe care orice om de bun-simț o vede ca o răsplată pentru obediență și complicitate.
PROCURORII ANTOHI ȘI MUNTEAN: INGINERIA ACUZAȚIEI
Gabriela Antohi și Vladimir Muntean au fost artizanii acuzației. Antohi a orchestrat dosarul cu probe falsificate, ignorând normele minime de legalitate. Muntean a pledat în instanță că “vătămarea fizică și psihică a minorului în scop educativ poate fi acceptabilă” – un derapaj juridic care, în orice alt stat de drept, ar fi dus la excluderea imediată din magistratură.
CSM: AGENȚIA DE PROTECȚIE A MAGISTRAȚILOR COMPROMIȘI
Consiliul Superior al Magistraturii, instituția care ar trebui să garanteze independența și etica în justiție, a devenit un instrument de PR pentru magistrații controversați. Pe 3 octombrie 2024, CSM a inventat o procedură inexistentă, obligând publicații independente să publice decizia de “apărare a reputației” a judecătorilor Antik și Țarcă.
Această acțiune fără precedent demonstrează cât de departe e dispus CSM să meargă pentru a cenzura presa și a proteja propria castă, în dispreț față de Constituție și libertatea de exprimare.
CONFLICTELE DE INTERESE ASCUNSE SUB COVOR
Cazul Udroiu este doar unul dintre numeroasele exemple. De la judecători care locuiesc în vecinătatea părților implicate, la rude ale magistraților implicate în același dosar, sistemul pare infestat de conflicte de interese ignorate cu bună știință.
Această rețea nu funcționează izolat. Protecția se întinde pe verticală și orizontală: de la Judecătoria Oradea la Curtea de Apel, apoi la ÎCCJ, cu CSM ca scut suprem și DNA ca observator inert.
VIITORUL JUSTIȚIEI: VA AVEA DNA CURAJUL SĂ INTERVINĂ?
Cu un caz atât de documentat, care implică falsificări de documente, averi nejustificate, conflicte de interese, utilizarea unei teorii pro-pedofilie și cenzură instituțională, Direcția Națională Anticorupție devine ultima speranță pentru restabilirea statului de drept.
Va avea DNA curajul să cerceteze rețeaua de la Oradea la București, să verifice declarațiile de avere, conexiunile între magistrați și să investigheze cu adevărat abuzurile asupra copiilor justificate prin pseudoștiință?
Până atunci, România continuă să fie o țară în care justiția nu doar că greșește – ci pedepsește pe cei nevinovați pentru a-i proteja pe cei vinovați.
Sursa: Stirioradene.ro
