Criza energetică: între plafonare și realitatea economică
Într-o lume în care prețurile energiei devin un simbol al instabilității economice, România se confruntă cu o dilemă profundă: continuarea plafonării prețurilor la energie sau acceptarea unei realități economice dure. Ministrul Energiei, Sebastian Burduja, a exprimat dorința de a prelungi această măsură după 31 martie 2025, însă opoziția fermă a Ministrului de Finanțe, invocând resursele bugetare insuficiente, ridică întrebări despre sustenabilitatea acestei decizii.
Plafonarea, o soluție temporară, a oferit un scut împotriva creșterilor abrupte de prețuri, dar experții avertizează că eliminarea acesteia ar putea duce la o explozie a costurilor pentru consumatori. Într-un context în care gazele naturale s-au scumpit cu 70% pe piața europeană, iar în România creșterea a fost de aproape 100% în ultimul an, întrebarea rămâne: cât de mult poate statul să protejeze populația fără a-și compromite stabilitatea financiară?
Prețul energiei: o povară pentru cetățeni
În prezent, prețul plafonat al energiei electrice este de 0,31 lei pe kWh, comparativ cu 0,4-0,5 lei pe piața liberă. Fără plafonare, facturile ar putea crește cu cel puțin 70%, o povară insuportabilă pentru mulți români. Dumitru Chisăliță, președintele Asociației Energia Inteligentă, subliniază că această creștere ar afecta în mod disproporționat categoriile vulnerabile, accentuând inegalitățile sociale deja existente.
În același timp, războiul din Ucraina și decizia acesteia de a opri tranzitul gazelor rusești au amplificat criza energetică, punând presiune suplimentară pe piețele europene. România, deși mai puțin dependentă de gazele rusești, resimte din plin efectele acestei decizii, iar guvernul este forțat să găsească soluții rapide și eficiente.
Decizii politice și implicații etice
Guvernul analizează posibilitatea prelungirii plafonării pentru încă trei sau șase luni, dar această măsură temporară ridică întrebări despre prioritățile politice și etice ale decidenților. Este moral să se continue o politică ce favorizează toți consumatorii, indiferent de venituri, sau ar trebui ca sprijinul să fie direcționat exclusiv către cei mai vulnerabili?
Sebastian Burduja sugerează că, pe termen lung, România ar trebui să adopte o abordare mai țintită, oferind ajutor doar celor care au cu adevărat nevoie. Această propunere, deși logică din punct de vedere economic, deschide o dezbatere despre responsabilitatea statului față de toți cetățenii săi și despre limitele solidarității sociale.
Viitorul incert al politicilor energetice
Experții în energie avertizează că o decizie pe termen scurt, precum prelungirea plafonării pentru câteva luni, nu va rezolva problemele structurale ale sectorului energetic. În schimb, aceștia propun o plafonare pe termen mai lung, combinată cu măsuri de sprijin pentru categoriile vulnerabile. Această abordare ar putea oferi stabilitate și predictibilitate, atât pentru consumatori, cât și pentru furnizori.
Într-un context global marcat de incertitudine și schimbări rapide, România trebuie să găsească un echilibru între protecția cetățenilor și sustenabilitatea economică. Deciziile luate acum vor avea consecințe pe termen lung, nu doar asupra economiei, ci și asupra coeziunii sociale și a încrederii în instituțiile statului.
