Oglinda pensiilor din România: între statistici și realități
La începutul anului 2025, România număra aproape 4,7 milioane de pensionari, conform datelor furnizate de Casa Națională de Pensii Publice (CNPP). Pensia medie înregistrată a fost de 2.752 de lei, o valoare ce ridică întrebări profunde despre sustenabilitatea și echitatea sistemului public de pensii. Într-o societate în care inegalitățile economice persistă, această cifră devine un simbol al tensiunilor dintre idealurile de justiție socială și constrângerile economice.
Structura pensionarilor: o radiografie a diversității sociale
Dintre cei pensionați la limita de vârstă, 3.771.876 de persoane se regăsesc în această categorie, dintre care 2.166.872 sunt femei. Pensia medie pentru această categorie a fost de 3.070 de lei, o sumă care, deși mai mare decât media generală, continuă să reflecte provocările financiare ale unei populații îmbătrânite. În contrast, pensiile anticipate, acordate unui număr de 4.926 de persoane, au avut o valoare medie de 3.883 de lei, sugerând o discrepanță între diferitele forme de pensionare.
Pensia anticipată parțială, primită de 89.499 de persoane, a avut o valoare medie de 2.723 de lei, în timp ce pensiile de invaliditate, acordate unui număr de 390.829 de persoane, au fost semnificativ mai mici, cu o medie de doar 1.124 de lei. Aceste cifre subliniază complexitatea sistemului și dificultățile întâmpinate de cei mai vulnerabili membri ai societății.
Pensia de urmaș și ajutorul social: umbrele solidarității
Pensia de urmaș, acordată unui număr de 439.333 de persoane, a avut o valoare medie de 1.462 de lei. Această sumă, deși modestă, reprezintă un sprijin esențial pentru cei care au pierdut un membru al familiei. În același timp, ajutorul social, primit de doar 105 pensionari, cu o valoare medie de 540 de lei, ridică întrebări despre capacitatea statului de a proteja cei mai defavorizați cetățeni.
O dilemă morală și economică
Valoarea totală a drepturilor de pensie cuvenite în luna ianuarie 2025 a fost de 12,924 miliarde de lei. Această sumă impresionantă reflectă nu doar dimensiunea financiară a sistemului de pensii, ci și provocările etice și economice pe care le implică. Cum poate o societate să echilibreze nevoile unei populații în creștere cu resursele limitate ale unui sistem public?
Într-o lume în care resursele sunt finite, iar cerințele sociale cresc, întrebarea fundamentală rămâne: cum putem construi un sistem de pensii care să fie atât sustenabil, cât și echitabil? Aceasta nu este doar o problemă economică, ci și o provocare morală, care necesită o reflecție profundă asupra valorilor și priorităților noastre colective.
