Frica profesorilor de a căuta ajutor psihiatric: o dilemă a sistemului educațional
Într-o societate care pretinde că valorizează educația, cadrele didactice se confruntă cu o dilemă profundă: teama de a apela la ajutor psihiatric. Daniela Bololoi, psiholog și psihoterapeut, dezvăluie o realitate tulburătoare. Profesorii evită să consulte un specialist de teama pierderii locului de muncă, deoarece un diagnostic precum depresia poate atrage după sine imposibilitatea obținerii adeverinței de aptitudini de la medicul de familie. Această situație reflectă o contradicție flagrantă între nevoia de sănătate mentală și presiunile sistemului educațional.
Problema nu se limitează la stigmatizarea asociată cu sănătatea mentală. Este o chestiune de structură și prevenție. Bololoi subliniază că profesorii sunt pregătiți să urmeze un curriculum și să completeze documente, dar nu sunt echipați să gestioneze diversitatea emoțională a elevilor. Într-o clasă plină de copii cu nevoi și emoții variate, lipsa pregătirii emoționale a cadrelor didactice devine o povară insuportabilă.
Un sistem greoi și lipsit de empatie
Deși există 21 de specialități medicale care pot recomanda psihoterapie, procesul birocratic face ca accesul la aceste servicii să fie extrem de dificil. Medicii trebuie să încheie contracte de colaborare cu psihologii, iar acest traseu complicat descurajează atât cadrele didactice, cât și alți potențiali beneficiari. În loc să fie un sprijin, sistemul devine un obstacol în calea sănătății mentale.
Ministrul Educației, Daniel David, recunoaște că stigmatizarea sănătății mentale este încă prezentă, deși mai puțin intensă decât în trecut. El încurajează profesorii să vadă apelarea la un psiholog sau psihiatru ca pe un semn de educație, nu ca pe o vulnerabilitate. Totuși, această schimbare de mentalitate necesită timp și eforturi susținute din partea tuturor actorilor implicați.
Prevenția, cheia unui sistem educațional sănătos
Bololoi propune o abordare preventivă, care să includă pregătirea emoțională și dezvoltarea personală a profesorilor. În loc să se concentreze exclusiv pe curriculum, sistemul educațional ar trebui să investească în formarea cadrelor didactice pentru a face față provocărilor emoționale din sălile de clasă. Aceasta nu este doar o necesitate, ci o responsabilitate morală a societății.
Într-un context în care sănătatea mentală este esențială pentru funcționarea optimă a oricărui sistem, refuzul de a aborda aceste probleme reflectă o lipsă de empatie și de viziune. Profesorii, pilonii educației, merită mai mult decât un sistem care îi ignoră atunci când au cea mai mare nevoie de sprijin.
Un apel la conștiință colectivă
Problema sănătății mentale a profesorilor nu este doar o chestiune individuală, ci una care afectează întregul sistem educațional. Elevii, părinții și societatea în ansamblu resimt consecințele unui sistem care nu prioritizează bunăstarea emoțională a cadrelor didactice. Este timpul să ne întrebăm: ce fel de viitor construim dacă ignorăm nevoile fundamentale ale celor care modelează generațiile viitoare?
