Hidra invizibilă care sufocă viitorul: drogurile în școli
Într-o societate care pretinde că protejează inocența copiilor, realitatea din școlile României dezvăluie o imagine sumbră. Călin Georgescu, o voce puternică în peisajul politic, atrage atenția asupra unei probleme care a devenit endemică: traficul de droguri în instituțiile de învățământ. Fenomenul, descris ca o „hidra mafiotă”, se infiltrează în fiecare colț al sistemului educațional, punând în pericol nu doar sănătatea fizică, ci și viitorul moral al generațiilor tinere.
Georgescu denunță lipsa de acțiune a politicienilor, acuzându-i că preferă promisiunile goale în locul măsurilor concrete. „Ce pretenții să avem de la cei care doar promit? Poporul român s-a trezit, dar cei care ne conduc par să doarmă adânc”, afirmă acesta. Într-o lume în care elevii devin atât consumatori, cât și distribuitori, întrebarea care rămâne este: cine va rupe acest cerc vicios?
Promisiuni politice și realități amare
Politicienii, cei care ar trebui să fie gardienii dreptății și ai siguranței, sunt acuzați de pasivitate. Georgescu subliniază că, deși discursurile lor sunt pline de angajamente, acțiunile lor sunt aproape inexistente. În timp ce filierele de droguri își extind tentaculele în școli, autoritățile par să fie paralizate de indiferență sau, mai grav, de complicitate tacită.
Acest paradox al promisiunilor fără substanță ridică întrebări fundamentale despre natura puterii și responsabilității. Este oare sistemul politic incapabil să răspundă nevoilor reale ale cetățenilor, sau pur și simplu refuză să o facă? În fața acestor dileme, societatea este lăsată să se confrunte singură cu consecințele devastatoare.
Un viitor compromis: generația pierdută
Impactul acestui fenomen asupra tinerilor este profund și de lungă durată. Drogurile nu distrug doar corpuri, ci și vise, speranțe și potențial. Într-o epocă în care educația ar trebui să fie un bastion al cunoașterii și al dezvoltării, ea devine, în schimb, un teren fertil pentru corupție și disperare.
Georgescu avertizează că, dacă nu se iau măsuri urgente, România riscă să piardă o întreagă generație. „Ulciorul nu merge de multe ori la apă”, spune el, sugerând că răbdarea poporului român are limite. Dar cine va avea curajul să înfrunte această hidra și să restabilească ordinea în școli?
O problemă morală și existențială
Dincolo de aspectele practice, această criză ridică întrebări profunde despre valorile și prioritățile societății. Cum poate o națiune să pretindă că își iubește copiii, când îi lasă pradă unor pericole atât de mari? Ce spune această situație despre esența umanității noastre și despre capacitatea noastră de a proteja ceea ce este mai prețios?
În fața acestor întrebări, răspunsurile nu sunt simple. Dar un lucru este clar: tăcerea și inacțiunea nu mai pot fi tolerate. Este nevoie de o trezire colectivă, de o reevaluare a valorilor și de o acțiune decisivă pentru a salva viitorul României.
