Reflecții asupra unei tragedii evitabile: Cazul Târgu Jiu
Într-un univers medical guvernat de legi și proceduri, unde se trasează linia dintre competență și responsabilitate umană? Recent, un adolescent de 16 ani a pierdut lupta cu viața într-un spital din Târgu Jiu, un deznodământ tragic ce ridică întrebări profunde despre etica medicală și sistemul de sănătate. Legea sănătății, în spiritul său cel mai pur, susține că în caz de urgență medicală, vârsta nu ar trebui să constituie un impediment în calea tratamentului. Cu toate acestea, realitatea pare să se abată adesea de la aceste principii.
Medicul chirurg Valentin Neagu, confruntat cu o situație de viață și de moarte, a ales să nu intervină, invocând lipsa competenței pediatrice, deși legea prevede că pacienții între 15 și 21 de ani pot fi tratați în orice unitate medicală. Această decizie a fost urmată de un răspuns întârziat din partea serviciilor de ambulanță, ceea ce a complicat și mai mult situația. Întârzierea a fost fatală, iar băiatul a decedat din cauza unei perforații stomacale, complicată de peritonită.
În acest context, se ridică o întrebare esențială: este suficient să ne bazăm pe litera legii când vieți sunt în joc? Cum ar trebui să acționăm în fața unei dileme care pune în balanță procedurile standard și intervenția imediată necesară pentru salvarea unei vieți? Aceste întrebări nu sunt doar retorice, ci reflectă o criză profundă a sistemului medical, care pare să fie prins între regulamente rigide și nevoia de flexibilitate umană și compasiune.
Doctorița Liliana Puiu Crăciun, de asemenea implicată în acest caz, a fost amendată pentru nerespectarea procedurilor administrative. Într-o lume ideală, aceste proceduri ar trebui să fie în slujba pacienților, nu un obstacol în calea tratamentului lor. Este, oare, just să penalizăm medicii pentru greșeli birocratice când sistemele în sine sunt imperfecte și adesea inadecvate?
Tragedia de la Târgu Jiu deschide o fereastră către o realitate dureroasă a sistemului medical, unde formele fără fond, rigiditatea și lipsa de adaptabilitate pot avea consecințe fatale. Este esențial să reflectăm asupra acestor aspecte și să căutăm soluții care să pună în centrul actului medical binele pacientului, depășind barierele normative care, în loc să protejeze, pot uneori să dăuneze.
În final, fiecare dintre noi ar putea fi pus în situația de a alege între a urma procedurile și a salva o viață. Este o alegere pe care nimeni nu ar trebui să fie obligat să o facă. În lumina acestor reflecții, poate că este timpul pentru o reevaluare profundă a modului în care legile și regulile sunt aplicate în practica medicală.
Sursa: Realitatea.net
