Abisul Etic al Deciziilor Medicale: Cazul Spitalului Sf. Pantelimon
Într-o lume în care etica medicală ar trebui să guverneze neclintită, cazul de la Spitalul Sf. Pantelimon aruncă o umbră sumbră asupra integrității profesionale. Doctorițele M.M.A. și P.M. sunt în centrul unui scandal judiciar, acuzate de acte care sfidează jurământul lui Hippocrate. Conform anchetatorilor, acestea au redus intenționat doza de noradrenalină a unui pacient în stare critică, acțiune ce a precipitat un stop cardio-respirator, culminând cu decesul pacientului.
Este oare viața unui om, chiar și în starea sa cea mai vulnerabilă, doar o variabilă în ecuațiile cost-beneficiu ale gestionării resurselor spitalicești? Declarațiile managerului de la Spitalul Sf. Pantelimon, care a menționat că un pacient de la terapie intensivă „reprezintă un deficit bugetar”, ridică întrebări profund perturbatoare despre valorile care ghidează deciziile medicale în unele instituții.
Pe data de 26 martie 2024, doctorița M.M.A., profitând de starea de vulnerabilitate a unui pacient de 54 de ani, a redus drastic doza de noradrenalină, esențială pentru menținerea tensiunii arteriale. Intervenția unei asistente medicale a împiedicat decesul pacientului în acea instanță, dar nu a oprit planul macabru. Pe 4 aprilie, într-un nou act de dispreț față de jurământul medical, doza de noradrenalină a fost din nou redusă, de această dată rezultatul fiind fatal.
În acest context, se deschide o discuție esențială despre moralitatea și etica în medicină. Cum se poate justifica o asemenea abatere de la principiile de bază ale îngrijirii pacienților? Este aceasta o reflectare a unei probleme sistemice mai largi în gestionarea resurselor în sănătate? Aceste întrebări nu doar că merită, dar trebuie să fie adresate, pentru a asigura că astfel de tragedii nu se vor repeta.
În același dosar, o asistentă de la Secția ATI este acuzată că a mințit procurorii în legătură cu circumstanțele deceselor suspecte, adăugând un alt strat de complicitate și mister acestui caz îngrijorător. Discuțiile dintre Rafila și personalul spitalului despre viitorul activității unității spitalicești sunt acum cruciale și ar putea determina schimbări semnificative în modul în care sunt tratate cazurile de la terapie intensivă.
În final, acest caz nu este doar despre erorile unor indivizi, ci despre un apel la introspecție și reformă în cadrul sistemului medical. Este imperativ ca fiecare profesionist din sănătate să reflecteze la impactul acțiunilor sale și la sacralitatea vieții umane pe care a jurat să o protejeze.
Sursa: Realitatea.net
