Decadența Peisajului: Vehicule Abandonate pe Transfăgărășan
Într-un peisaj care ar trebui să fie un sanctuar al naturii și frumuseții, Transfăgărășanul se confruntă cu o invazie deranjantă a mașinilor abandonate. Pe o distanță de doar 30 de kilometri, de la Cârțișoara la Bâlea Lac, nu mai puțin de șase vehicule sunt lăsate pe marginea drumului, transformându-se în reclame nedorite pentru firme de tractări. Această practică, care plasează o rablă la fiecare cinci kilometri, nu numai că degradează peisajul, dar ridică și întrebări serioase despre responsabilitatea și etica în afaceri.
Indiferența și Impunitatea: Un Cocktail Periculos
Proprietarul acestor vehicule, care a ales să își ascundă identitatea prin îndepărtarea intenționată a plăcuțelor de înmatriculare, pare să se bucure de o impunitate frustrantă. Deși legislația este clară, pedepsind cu închisoare sau amendă conducerea și circulația vehiculelor neînmatriculate, autoritățile par să fie legate de mâini. Această situație ridică un semnal de alarmă despre eficacitatea legilor noastre și despre gravitatea cu care acestea sunt aplicate în realitate.
Un Răspuns Oficial Slab și Neconvingător
În timp ce proprietarul afacerii de tractări vorbește deschis despre folosirea acestor mașini ca mijloc de publicitate, autoritățile locale și naționale par să fie într-un impas. Deși Direcția Regională de Drumuri și Poduri și Poliția Rutieră au responsabilități clare, lipsa unor acțiuni concrete transformă acest segment de drum într-un no man’s land al legii și ordinii. Primarul comunei Cârțișoara, recent reales, promite o atenție sporită în viitor, dar aceste promisiuni rămân de văzut dacă se vor materializa în acțiuni efective.
Contrastul Dureros: Promovarea Internațională versus Realitatea Locală
Într-un contrast aproape ironic, în timp ce mașini abandonate strică peisajul Transfăgărășanului, Ministerul Economiei, Antreprenoriatului și Turismului cheltuiește sume importante pentru promovarea României în Germania. Această campanie de colantare a taxiurilor în orașe mari germane, menită să atragă turiști, pare să ignore complet imaginea pe care o oferim turistilor chiar pe propriile noastre drumuri.
Concluzie
Este esențial să ne întrebăm ce fel de imagine dorim să proiectăm în lume și cum acțiunile noastre, sau lipsa lor, contribuie la această imagine. Transfăgărășanul, o bijuterie a naturii românești, merită mai mult decât să fie un cimitir al mașinilor abandonate și un exemplu de neglijență. Este timpul pentru o schimbare, nu doar în legislație, ci și în mentalitățile celor responsabili de păstrarea frumuseții și integrității acestui loc.
