Despre Disperarea Maternă și Supraviețuire în Ferentari
În adâncurile cartierului Ferentari, o zonă notorie pentru dificultățile sale socio-economice, o femeie cunoscută sub numele de „Baba” sau „mătușa Niculina” a devenit un simbol al disperării materne transformată în acte de supraviețuire extremă. Aceasta, împreună cu o prietenă, a fost implicată în vânzarea de stupefiante, o metodă prin care a încercat să-și asigure existența și educația copiilor săi. Interacțiunea lor directă cu clienții, față în față, a complicat demersurile autorităților de a le prinde în flagrant, reflectând o precauție meticuloasă într-un joc periculos de-a șoarecele și pisica cu legea.
Identitatea ei ca vânzătoare de droguri nu era un secret pe străzile din Ferentari, iar trecutul său în acest domeniu întunecat datează de mai mulți ani, cu o condamnare anterioară în 2011 pentru fapte similare. Fuga ei la Iași, unde a continuat aceeași activitate ilegală, subliniază un model de comportament repetitiv, posibil alimentat de aceleași motive inițiale. În fața instanței, justificarea ei că a recurs la vânzarea de droguri pentru a-și susține copiii și a-i menține în sistemul educațional aduce în discuție dileme morale profunde. Este oare supraviețuirea o scuză pentru încălcarea legii? Și mai important, ce spune acest caz despre societatea în care trăim, care o împinge pe o mamă în astfel de extremuri?
Într-un context mai larg, povestea „Babei” ridică întrebări esențiale despre valorile, etica și responsabilitatea colectivă. Cum ar trebui să răspundem ca societate la astfel de cazuri? Este suficient să condamnăm și să pedepsim, sau ar trebui să căutăm soluții mai profunde care să abordeze cauzele fundamentale ale acestor comportamente disperate? Aceste întrebări nu sunt doar retorice, ci necesită o reflecție serioasă și acțiuni concrete pentru a preveni repetarea unor astfel de tragedii umane.
Sursa: Realitatea.net
