Sistemul informatic al CNAS: o criză a responsabilității?
Într-o lume în care tehnologia ar trebui să simplifice viețile noastre, sistemul informatic al Casei Naționale de Asigurări de Sănătate (CNAS) demonstrează contrariul. Blocajul său complet, care persistă de peste două săptămâni, nu este doar o problemă tehnică, ci o oglindă a unei administrații care pare să fi pierdut contactul cu realitatea nevoilor cetățenilor. Medicii, pacienții și întregul sistem de sănătate sunt prinși într-un cerc vicios al așteptării și incertitudinii.
Un semnal de alarmă ignorat?
Doctorul Gindrovel Dumitra, vicepreședintele Societății Naționale de Medicina Familiei, a descris situația ca fiind fără precedent: „E prima dată când pică complet.” Această afirmație nu este doar o constatare, ci un avertisment grav. Într-un sistem deja fragil, incapacitatea de a verifica statutul de asigurat al pacienților devine o barieră insurmontabilă. Medicii sunt forțați să consulte doar urgențele, iar pacienții așteaptă ore întregi pe holurile cabinetelor, într-o stare de frustrare și neputință.
Promisiuni deșarte sau soluții reale?
În vara trecută, președintele CNAS, Valeria Herdea, anunța cu optimism o nouă platformă informatică, promisă pentru anul 2026. Aceasta ar trebui să includă funcționalități avansate, precum prescripția electronică accesibilă din orice colț al Europei. Totuși, aceste promisiuni par să fie mai degrabă o încercare de a calma spiritele decât o soluție concretă. Până atunci, pacienții și medicii rămân captivi într-un sistem care funcționează doar pe hârtie.
Costurile ineficienței
Ministerul Sănătății a alocat inițial 70 de milioane de euro pentru digitalizarea platformei informatice a CNAS, sumă ulterior majorată la 100 de milioane de euro. Cu toate acestea, rezultatele întârzie să apară. În timp ce fondurile sunt cheltuite, cetățenii plătesc prețul real al incompetenței: timp pierdut, sănătate compromisă și o încredere tot mai scăzută în instituțiile statului.
Un viitor incert
Data limită pentru transformarea digitală a sistemului de asigurări de sănătate este trimestrul al treilea al anului 2025. Însă, având în vedere istoricul de întârzieri și eșecuri, această țintă pare mai degrabă o iluzie. Într-o epocă în care digitalizarea ar trebui să fie un standard, România rămâne blocată într-un trecut birocratic, incapabil să răspundă provocărilor prezentului.
O întrebare deschisă
În fața acestei crize, rămâne o întrebare fundamentală: cine își asumă responsabilitatea? Este ușor să arătăm cu degetul spre tehnologie, dar adevărata problemă rezidă în lipsa de viziune și de acțiune a celor care ar trebui să gestioneze aceste sisteme. Într-un context în care sănătatea ar trebui să fie o prioritate absolută, această situație reflectă o criză profundă a valorilor și a responsabilității.
