Adăposturile de protecție civilă: o necesitate ignorată
Într-o lume în care incertitudinea devine o constantă, iar riscurile naturale și sociale se multiplică, România se confruntă cu o realitate alarmantă: lipsa adăposturilor de protecție civilă funcționale. Secretarul de stat Raed Arafat a subliniat recent această problemă, atrăgând atenția asupra vulnerabilității populației în fața unor posibile dezastre. Deși probabilitatea unui conflict armat este redusă, pregătirea pentru orice eventualitate rămâne o datorie morală și practică.
O infrastructură precară și neglijată
Starea actuală a adăposturilor din România reflectă o neglijență sistemică. Numărul acestora este insuficient, iar multe dintre ele sunt într-o stare avansată de degradare. Inspecțiile recente ale IGSU au scos la iveală deficiențe majore, sancționate cu amenzi de sute de mii de lei. Totuși, sancțiunile nu pot înlocui acțiunea concretă. Autoritățile locale și asociațiile de proprietari, responsabile de întreținerea acestor spații, par să ignore gravitatea situației.
Legislația există, dar unde este aplicarea?
România dispune de o legislație care impune existența adăposturilor sub blocuri, însă aplicarea acesteia rămâne superficială. În lipsa unei voințe politice și administrative clare, aceste reglementări rămân doar pe hârtie. Este nevoie de o mobilizare colectivă pentru a transforma aceste spații în refugii sigure, capabile să protejeze vieți în momente critice.
Un exemplu european ignorat
Țările nordice, baltice și Polonia au înțeles de mult timp importanța adăposturilor de protecție civilă. Aceste state au investit constant în infrastructura de siguranță, considerând-o o prioritate națională. În contrast, România pare să trateze această problemă cu o indiferență periculoasă, ignorând lecțiile oferite de vecinii săi europeni.
Auditul: un prim pas spre conștientizare
Departamentul pentru Situații de Urgență a solicitat un audit național pentru a evalua situația adăposturilor. Acest demers reprezintă un pas necesar, dar insuficient. Fără măsuri concrete și investiții semnificative, rezultatele auditului riscă să rămână doar o altă statistică într-un dosar prăfuit.
Responsabilitatea colectivă și individuală
Problema adăposturilor nu este doar una a autorităților. Fiecare cetățean are responsabilitatea de a cere și de a susține măsuri care să asigure siguranța comunității. În fața riscurilor, indiferent de natura lor, solidaritatea și acțiunea colectivă devin imperative.
Un apel la rațiune
Într-o epocă marcată de imprevizibilitate, pregătirea devine o virtute. Adăposturile de protecție civilă nu sunt un lux, ci o necesitate fundamentală. Ignorarea acestei realități nu face decât să amplifice vulnerabilitatea unei societăți deja încercate de multiple crize. Este timpul ca România să privească dincolo de probabilități și să acționeze în numele responsabilității și al siguranței colective.
