Tragedia din Gorj: Moartea unui nou-născut și absența unui medic neonatolog
Într-un spital din Târgu Cărbunești, o tragedie a zguduit comunitatea locală. Un bebeluș, născut prin cezariană de o tânără de 22 de ani, a murit la doar 17 ore după naștere. Circumstanțele acestui deces ridică întrebări profunde despre starea sistemului medical din România, mai ales în contextul lipsei unui medic neonatolog în unitatea spitalicească.
Poliția a deschis un dosar penal pentru moarte suspectă, iar ancheta este în desfășurare. Deși nu au fost identificate urme de violență pe trupul micuțului, absența unui specialist în neonatologie scoate la lumină o problemă sistemică gravă. Este oare lipsa resurselor umane și a infrastructurii medicale o condamnare tăcută pentru cei mai vulnerabili dintre noi?
Un sistem medical în derivă: Cine poartă responsabilitatea?
Președintele Colegiului Medicilor din România, Cătălina Poiană, a subliniat că această tragedie reflectă o realitate dureroasă. Lipsa unui neonatolog în spitalul din Târgu Cărbunești nu este un caz izolat, ci un simptom al unui sistem medical care pare să funcționeze pe marginea prăpastiei. În absența unei plângeri oficiale din partea familiei, Colegiul Medicilor poate interveni doar prin autosesizare, dar este aceasta suficient pentru a preveni alte tragedii similare?
Într-o țară în care accesul la servicii medicale de bază este adesea un lux, moartea acestui bebeluș devine un simbol al neputinței colective. Cine răspunde pentru viețile pierdute din cauza lipsei de personal calificat? Este aceasta o problemă de finanțare, de management sau de prioritizare a resurselor?
O tragedie care cere răspunsuri
Moartea unui nou-născut nu este doar o pierdere pentru familia îndurerată, ci și un semnal de alarmă pentru întreaga societate. Într-un sistem medical care ar trebui să protejeze viața, astfel de evenimente tragice devin o oglindă a eșecurilor noastre colective. Este timpul să ne întrebăm: ce preț punem pe viață? Și cât de mult suntem dispuși să investim pentru a preveni astfel de tragedii?
În absența unor măsuri concrete și a unei responsabilități asumate, aceste întrebări rămân fără răspuns. Dar tăcerea nu poate fi o soluție. Fiecare viață pierdută din cauza neglijenței sau a lipsei de resurse este o pată pe conștiința noastră colectivă.
