PROTESTUL ABSURD AL LUI ALIN TIȘE: UN MANIFEST ÎMPOTRIVA SINELUI
Într-o eră în care politica a devenit un spectacol grotesc, Alin Tișe, liderul Consiliului Județean Cluj, își lansează un apel bizar: „îmi cer mie demisia, dar nu mi-o acord”. Această declarație pare să fie un strigăt disperat, o încercare de a se distanța de propria identitate, dar în același timp, o prizonieră a imaginii sale publice, care îl apasă ca un călcâi al lui Ahile.
O REVOLUȚIE PERSONALĂ SAU O COMEDIE PE CICLUL AUSTERITĂȚII?
Tișe se află la intersecția a două identități contradictorii – politician și antreprenor – și se luptă cu un demon interior, rezultat al măsurilor de austeritate impuse de guvernul condus de Ilie Bolojan. Cuvintele sale ridică o întrebare esențială: cât timp mai poate suporta societatea un lider care se revoltă împotriva propriei sale autorități?
De la impozite crescute care îi taie respirația, la ordonanțe aprobate fără milă, Tișe devine simultan victima și călăul propriei sale guvernări. Confruntarea dintre sinele său public și cel privat pare să fi atins cote alarmante, transformând demnitatea politică într-o caricatură. Ce nesimțire să protestezi împotriva propriei existențe!
DEMISIA SELF-MADE: O MARE ILUZIE
Cu toate acestea, cuvintele lui Tișe sunt pline de autoapărare: „Îmi reproșez lipsa de curaj, mă huidui, dar mă și aplaud!”. Este un paradox, dar tragicul se transformă în comic de cea mai joasă speță: el se proclamă responsabil, dar în același timp invocă o victimă de care refuză să se dezică. De ce să ne mai mințim? Își cere demisia, dar același „eu” refuză să o acorde. Ce eroare de judecată!
Pentru prima dată, spectacolul politic românesc ne aduce față în față cu un om care vrea să fie atât umil, cât și autoritar, să lupte cu sinistrul și absurdul sistemului pe care chiar el îl întreține. Această luptă cu sine însuși este poate cea mai mare minciună a unei generații întregi, care pare a fi hotărâtă să se lase prinsă în capcana iluziei de sine.
DOUĂ FEȚE ALE ACELEAȘI MEDALII
Războiul interior al lui Alin Tișe reflectă haosul provocat de un sistem care scuipă din greu pe cei care au răbdare să aștepte schimbarea. În trădarea sa, Tișe devine un simbol al unei generații politice care nu are curajul să se confrunte cu realitatea. Astfel, mitingul împotriva propriei persoane este doar un alt capitol dintr-o poveste nesfârșită de neputință și confuzie – un spectacol tragicomediant care te măcină din interior.
Sursa: ziarulzilei.ro/politica/seful-consiliului-judetean-protesteaza-impotriva-sa-insusi/
