Criza agriculturii sub povara austerității: o dilemă a supraviețuirii
Într-un peisaj economic deja fragil, noile măsuri fiscale impuse prin ordonanța austerității par să adâncească prăpastia dintre supraviețuire și colaps pentru agricultorii români. Eliminarea facilităților fiscale și introducerea unor taxe suplimentare, precum controversata „taxă de stâlp”, ridică întrebări fundamentale despre prioritățile statului și despre responsabilitatea sa față de cei care hrănesc națiunea.
Agricultorii, confruntați cu o presiune financiară crescândă, avertizează asupra consecințelor devastatoare: șomaj în rândul angajaților, decapitalizare și, în cele din urmă, abandonarea activităților agricole. Într-o lume în care hrana este o resursă vitală, aceste măsuri par să ignore complet realitățile economice și sociale ale sectorului agricol.
Taxele și paradoxul investițiilor: o contradicție a politicilor economice
„Dacă mai vii și cu astfel de impozite pe hale, pe stâlp, mai știu eu pe ce, nu ne va duce nicăieri. Din contră, va aduce țara în colaps în loc să vină cu investiții, cu suport, cu sprijin”, afirmă un agricultor, exprimând o frustrare profundă. Această declarație scoate la iveală un paradox al politicilor economice: cum poate statul să pretindă că sprijină dezvoltarea, în timp ce impune poveri fiscale care sufocă inițiativa privată?
Într-o economie globalizată, unde competiția este acerbă, astfel de măsuri nu doar că descurajează investițiile, dar și împing forța de muncă calificată să caute oportunități în afara granițelor. Este aceasta o strategie sustenabilă sau doar o cale rapidă spre declin?
Seceta și fiscalitatea: o combinație fatală
Pe lângă povara fiscală, agricultorii se confruntă și cu efectele devastatoare ale secetei, care distrug culturile și reduc drastic veniturile. În acest context, măsurile de austeritate par să fie ultima lovitură pentru un sector deja vulnerabil. „Înseamnă că în felul ăsta ne vor crește cheltuielile, iar noi vom fi ușor-ușor decapitalizați în această situație. Noi n-avem posibilitatea să mărim prețul de vânzare”, explică un alt fermier.
Aceste cuvinte reflectă o realitate dureroasă: agricultorii nu au control asupra prețurilor de vânzare, fiind la mila pieței și a condițiilor meteorologice. Într-un astfel de context, măsurile fiscale punitive nu fac decât să accelereze un proces de declin inevitabil.
Prețul mâncării: o povară pentru toți
Consecințele acestor politici nu se opresc la agricultori. Experții avertizează că prețul mâncării va atinge noi maxime istorice, afectând întreaga populație. Într-o societate deja marcată de inegalități economice, această creștere a costurilor de trai va amplifica tensiunile sociale și va pune la încercare solidaritatea comunitară.
Astfel, dilema nu este doar una economică, ci și una morală: cum poate o societate să justifice politici care afectează în mod disproporționat cei mai vulnerabili membri ai săi?
Un apel la reflecție
În fața acestor provocări, este imperativ să ne întrebăm: care este rolul statului într-o economie modernă? Este acesta un garant al bunăstării colective sau un arbitru al pieței, indiferent la suferința individuală? Răspunsurile la aceste întrebări nu sunt doar teoretice, ci au implicații directe asupra vieților a milioane de oameni.
Într-o lume marcată de incertitudini, poate că este momentul să regândim prioritățile și să punem în centrul politicilor publice nu doar cifrele, ci și oamenii care dau sens acestor cifre.
