Scandalul legii dublei cetățenii în Ucraina
Ministerul Afacerilor Externe (MAE) al României s-a aflat recent în mijlocul unei dezbateri aprinse privind modificările legislative adoptate de Ucraina, referitoare la regimul cetățeniei. Aceste modificări au ca scop simplificarea procesului de obținere a cetățeniei ucrainene pentru străini, în special pentru cei care se implică ca voluntari în armata ucraineană sau desfășoară activități umanitare pe teritoriul Ucrainei.
Potrivit informațiilor transmise de MAE, legea, adoptată în iunie 2025, a intrat oficial în vigoare pe 16 ianuarie 2026. O notă importantă este că această legislație nu se aplică persoanelor care sunt deja cetățeni ucraineni. Această situație a provocat o reacție din partea Partidului Social Democrat (PSD) din România, care a cerut intervenția autorităților române pentru a clarifica aspectele legate de dubla cetățenie a românilor care locuiesc în Ucraina.
Implicatii pentru comunitatea românească din Ucraina
Noul cadru legislativ generează controverse printre membrii comunității românești din Ucraina. Aceștia își exprimă temerea că România a fost exclusă din lista statelor care beneficiază de acorduri de dublă cetățenie, o listă în care se regăsesc țări precum Germania, Cehia, Polonia, Statele Unite ale Americii și Canada. Partidul Social Democrat consideră că această omisiune constituie o afectare directă a comunității românești, mai ales având în vedere sprijinul consistent acordat de România în contextul conflictului ruso-ucrainean.
MAE a relevat că principalul obiectiv al acestei legi este de a întări relațiile cu comunitățile ucrainene din străinătate. Modificările sunt concepute pentru a facilita integrarea acestor comunități. Totuși, excluderea României de pe lista țărilor afectează profund încrederea românilor din Ucraina, în special în contextul legăturilor istorice și culturale dintre cele două țări.
Reacția PSD și apelul către autorități
Reacția din partea PSD nu a întârziat să apară, partidul solicitând clarificări urgente din partea autorităților ucrainene cu privire la motivele excluderii României din această normă legislativă. Această omisiune ridică nu doar semne de întrebare, ci și o serie de nemulțumiri în rândul comunității românești din Ucraina, evidențiind necesitatea unei reacții diplomatice din partea Bucureștiului.
În concluzie, evoluția recentă a legislației ucrainene privind cetățenia subliniază nu doar o schimbare pe plan legal, ci și un context geopolitic complex, în care rolul României și al comunității românești din Ucraina trebuie reevaluat și susținut prin dialoguri constante și ferme cu autoritățile ucrainene.
